Analiza izvoarelor vieţii Sfântului Ambrozie

Izvoarele principale pentru studiul vieţii şi gândirii Sfântului Ambrozie sunt înseşi operele sale, îndeosebi scrisorile, care conţin numeroase informaţii precise despre viaţa sa. El nu-şi propune să descrie viaţa şi evoluţia spirituală şi intelectuală a sa, ca de pildă Fericitul Augustin sau Ilarie de Pictavium, ci elementele autobiografice  în opera Sfântului Ambrozie sunt, totuşi, secundare şi puse în slujba unui plan precis, pentru a obţine un anumit rezultat şi efect[1].

Mai multe detalii biografice sunt oferite de izvoarele externe, care se pot rezuma practic la patru descrieri ale vieţii Sfântului, dintre care doar una este originală, şi câteva pasaje din lucrările istoricilor bisericeşti ai timpului.

Viaţa Sfântului Ambrozie [2], scrisă de diaconul Paulin de Mediolanum, fost stenograf şi secretar al Sfântului Ambrozie în ultimii trei ani din viaţă ai sfântului episcop (din 394 până în 397), este principalul izvor biografic[3]. La câţiva ani după  moartea Sfântului Ambrozie[4], Paulin a plecat în Africa pentru a administra patrimoniul Bisericii milaneze de acolo, unde îl cunoaşte pe Fericitul Augustin, pe care îl ajută în combaterea pelagienilor[5]. Fericitul Augustin a fost cel care l-a îndemnat pe Paulin să scrie Viaţa Sfântului Ambrozie, căruia Paulin i se adresează la începutul operei sale:

«Mă îndemni, cuvioase Părinte Augustine, ca precum fericitul bărbat Athanasie episcopul şi Ieronim preotul au aşternut în scris vieţile sfinţilor Pavel şi Antonie, care au locuit în deşert, şi precum Sever, sluga lui Dumnezeu, a descris-o prin cuvinte demne de încredere pe cea a cuviosului Martin, episcopul de Tours, aşa şi eu să aştern în scris viaţa fericitului Ambrozie, episcopul Bisericii din Mediolan. Dar eu nu am nici iscusinţa la vorbe, nici virtuţile acestor bărbaţi, care sunt stâlpi ai Bisericii şi izvoare ale elocinţei. Totuşi, pentru că presupun că este nepotrivit să mă eschivez de la ce mi-ai cerut, eu voi descrie, ajutat de rugăciunile cuvioşiei voastre şi de binefacerile unui astfel de bărbat, acele lucruri pe care le-am aflat de la unii bărbaţi foarte încercaţi, care au fost lângă el înaintea mea şi mai ales de la însăşi sora lui, cuvioasa Marcellina, sau ceea ce am văzut eu, cât timp am stat cu el, sau ceea ce se ştie de la cei care spun că l-au văzut după moartea lui în diferite provincii sau ceea ce i-a fost scris, când încă nu se ştia că a adormit. Am descris toate acestea pe scurt, în puţine cuvinte. De aceea, chiar dacă cuvintele mele afectează sufletul cititorilor, totuşi scurtimea scrierii să îi provoace la citit. Nu voi acoperi adevărul cuvintelor prin spoială, căci din moment ce scriitorul caută o eleganţă pompoasă, cititorul pierde cunoaşterea atâtor virtuţi, pe care se cuvine să le cunoască şi nu să vadă ornamentele şi parada cuvintelor, ci virtutea faptelor şi harul Duhului Sfânt. Într-adevăr, călătorii, ştim că, se mulţumesc cu un firicel de apă ce curge încetişor, când sunt însetaţi, decât şuvoiaiele ce ies dintr-un izvor, a căror abundenţă nu o pot găsi în timp de secetă. Şi pâinea de orz este deseori dulce chiar şi celor ce sunt obişnuiţi să vomite abundenţa banchetelor zilnice cu sutele feluri de mâncare. De asemenea, ierburile sălbatice plac şi celor ce erau obişnuiţi să admire frumuseţea grădinilor cultivate» (traducerea noastră) [6].

Data scrierii acestei lucrări nu este sigură, dar majoritatea cercetătorilor acceptă însă ca dată aproximativă anul 422[7]. Sinceritatea diaconului Paulin este neîndoielnică:

«De aceea vă rog cu stăruinţă pe voi toţi, în a căror mâini se va  afla această carte, să credeţi că ceea ce am scris aici este adevărat; nimeni să nu creadă că am pus aici, dintr-o iubire plină de ardoare, ceva lipsit de sinceritate. Într-adevăr, mai bine ar fi să nu spunem absolut nimic, decât să prezentăm ceva fals, de vreme ce ştim că vom da seama de  toatele cuvintele noastre  (Mt 12, 36). Şi nici nu ar trebui să mă îndoiesc fiindcă, chiar dacă nu sunt toate cunoscute de către toţi, totuşi diverse fapte sunt ştiute de diverse persoane, şi sunt anumite lucruri cunoscute de cineva, pe care eu însumi nu sunt în stare să le aud sau să le văd. De aceea, voi începe istorisirea de la ziua naşterii sale, ca să fie bine cunoscut harul acestui bărbat, har pe care l-a avut încă din leagăn» (traducerea noastră) [8],

însă uneori aghiografia ia locul istoriei obiective[9], miraculosul fiind prezent în permanenţă în opera sa. Paulin nu citează din nicio sursă literară,  nici chiar din opera Sfântului Ambrozie, pe care însă dovedeşte că o cunoaşte. Istoriografia sa se bazează pe evenimente relatate de sora mai mare a Sfântului Ambrozie, Marcelina, de la cei care îl cunoscuseră pe acesta[10] şi din propriile sale amintiri. Modestia literară[11] a acestei Vieţi poate fi considerată un garant al veridicităţii ei: numărul mare şi soliditatea informaţiilor, absenţa retoricii, conţinutul istoric relativ mare,  inspiră încredere[12].

ambrose.jpgRenumele episcopului milanez în creştinătatea răsăriteană a evului mediu s-a materializat în redactarea a trei biografii în limba greacă, dar care s-au dovedit a nu fi originale[13]. Una dintre aceste biografii este traducerea literală a Vieţii Sfântului Ambrozie a lui Paulin, care se pare că datează din secolul VIII, editată în Patrologia Latina la începutul operei Sfântului Ambrozie[14], fără a cunoaşte autorul, o alta, tot anonimă, este datată între secolele V – X şi o ultimă biografie, aproape identică cu cea din urmă,  este atribuită Sfântului Simion Metafrastul (secolul X)[15].

Un martor important al culturii creştine din Italia, contemporan cu Sfântul Ambrozie, este Rufin de Aquileia (c. 345 – 411), care a scris în anul 403 o continuare a Istoriei bisericeşti a lui Eusebiu de Cezareea, pentru anii 325 – 395, considerată prima încercare de istorie bisericească în Occident. Deşi este foarte utilă pentru cunoaşterea Imperiului Roman de Apus, compusă în grabă, fără o aprofundare a evenimentelor istorice şi o obiectivitate minimă cerută, opera lui este mult inferioară celei a lui Eusebiu[16]. Practic, doar în trei paragrafe ale Istoriei sale se vorbeşte de Sfântul Ambrozie: cap. XI, 11: unde relatează alegerea Sfântului Ambrozie ca episcop; cap. XI, 15 – 16: conflictele cu arienii; cap. XI, 18: incidentul de la Tesalonic. Aceste fragmente sunt mărturii de primă mână pentru stabilirea biografiei Sfântului Ambrozie, cu atât mai mult cu cât nu există nicio contradicţie între Viaţa Sfântului Ambrozie şi aceste relatări.

Socrate de Constantinopol (c. 380 – 440) a scris, în jurul anului 439, o Istorie bisericească pentru anii 305 – 439, în care îl aminteşte în două locuri şi pe Sfântul Ambrozie: cap. IV, 30: alegerea Sfântului Ambrozie în scaunul episcopal; cap. V, 11: incidentele cu arienii. Socrate, care a limitat voit Istoria sa la criza ariană, este tributar, în ceea ce-l priveşte pe Sfântul Ambrozie, Istoriei lui Rufin. Cu toate aceste face câteva greşeli[17], în ceea ce priveşte cronologia: alegerea Sfântului Ambrozie ca episcop o fixează în anul 369, iar persecuţia ariană este pusă către 382, în loc de 386[18].

Sozomen (c. 375 – 450) a scris o Istorie bisericească paralelă istoriei lui Socrate, compusă la foarte puţin timp după aceasta.

În Istoria lui Sozomen, Sfântul Ambrozie apare descris tot în trei paragrafe, rămânând şi el tributar informaţiilor lui Rufin: cap. VI, 24: alegerea episcopală; cap. VII, 13: persecuţia ariană; cap. VII, 25: incidentul de la Tesalonic. Sozomen corectează greşeala în ceea ce priveşte datarea alegerii ca episcop a Sfântului Ambrozie, însă în rest foloseşte cronologia eronată a lui Socrate[19].

Teodoret de Cir (c. 392 – c. 466) reuşeşte să corecteze „erorile monumentale[20] de cronologie făcute de cei doi înaintaşi ai săi, însă relatează doar evenimentele preluate de la aceştia: cap. IV, 6 – 7: alegerea episcopală, cap. V, 13: persecuţia ariană; cap. V, 17 – 18: incidentul de la Tesalonic.

Pr. Dr. Ştefan ZARĂ


[1] Cf. Hervé SAVON, Ambroise de Milan (340 -397), Paris, 1997, pp. 7 – 8.

[2] Vita sancti Ambrosii a Paulino ejus notario (VSA), în PL 14, 29 – 50 ; PAOLINO DI MILANO, Vita di Sant Ambrogio, introduzione, testo critico e note di M. Pellegrino, Roma, 1961 ; PAULIN DE MILAN, Vie de Saint Ambroise, în Cyprien, Ambroise, Augustin, par temoins,  intoducere, traducere şi note de J. P.  Mazières, coll. « Les Pères dans la Foi», Paris, 1999 ; PAULIN DE MILAN, Vita Ambrosii, ed. Kaniecka, în Patristic Studies, t. XVI, Washington, 1928.

[3] Cf. Emilien Lamirande, Paulin de Milan et la „Vita Ambrosii” aspects de la religion sous le Bas-Empire, Desclée, Paris-Tournai / Bellarmin, Montréal, 1983, pp. 7-9.

[4] Acest lucru este dovedit de câteva relatări din lucrarea sa : mărturiseşte despre o apariţie miraculoasă a Sfântului Ambrozie lui Mascezel (VSA, 51) şi participă la banchetul la care a murit Donat (VSA, 54).

[5]Claudio MORESCHINI, Enrico NORELLI, Istoria literaturii creştine vechi grceşti şi latine, vol. II, De la Conciliul de la Niceea până la începuturile Evului Mediu, tomul I, traducere de Elena Caraboi, Doina Cernica, Emanuela Stoleriu şi Dana Zămosteanu, Ed. Polirom, Iaşi, 2004, p. 380.

[6] «Hortaris, venerabilis pater Augustine, ut sicut beati viri Athanasius episcopus et Hieronymus presbyter stylo prosecuti sunt vitas sanctorum Pauli et Antonii in eremo positorum, sicut etiam Martini venerabilis episcope Turonensis Ecclesiae Severus servus Dei luculento sermone contexuit; sic etiam ego beatissimi Ambrosii episcopi Mediolanensis Ecclesiae meo prosequar stylo. Sed ego ut meritis tantorum virorum, qui muri Ecclesiarum sunt, et eloquentiae fontes; ita etiam sermone me imparem novi. Tamen quia absurdum esse opinor, quod praecipis, declinare, ea quae a probatissimis viris, qui illi ante me astiterunt, et maxime ab sorore ipsius venerabili Marcellina didici, vel quae ipse vidi, cum illi astarem, vel quae ab iis cognovi, qui illum in diversis provinciis post obitum ipsius se vidisse narrarunt, vel quae ad illum scripta sunt, cum adhuc obiisse nesciretur: adjutus orationibus tuis, et meritis tanti viri, licet inculto sermone, breviter strictimque describam; ut lectoris animum etsi sermo offenderit, brevitas tamen ad legendum provocet: nec verborum fucis veritatem obducam, ne dum scriptor elegantiae pompam requirit, lector tantarum virtutum amittat scientiam, quem non magis phaleras, pompasque verborum, quam virtutem rerum, gratiamque Spiritus sancti spectare conveniat. Siquidem noverimus viatores gratiorem habere aquam brevi vena stillantem, forte cum sitiunt, quam profluentis fontis rivos, quorum copiam sitis tempore reperire non possunt. Et hordeaceus panis dulcis solet esse etiam his qui centenis vicibus ferculorum quotidiani convivii copias ructare consuerunt. Sed et hortorum amoena mirantibus herbae agrestes placere consueverunt»; VSA, 1; PL 14, 29.

[7] Emilien LAMIRANDE, „La datation de la « Vita Ambrosii » de Paulin de Milan”, în REA, XXXVI (1982), nr. 1-2, pp. 44 – 55 ; J. –R. PALANQUE, „Vita Ambrosii de Paulin de Milan. Étude critique”, în RSR, 4 (1924), p. 37; Claudio MORESCHINI, Enrico NORELLI, op.cit., p. 380.

[8] «Quamobrem obsecro vos omnes, in quorum manibus liber iste versabitur, ut credatis vera esse, quae scripsimus: nec putet me quisquam studio amoris aliquid quod fide careat, posuisse; quando quidem melius sit penitus nihil dicere, quam aliquid falsi proferre, cum sciamus nos omnium sermonum nostrorum reddituros esse rationem (Matth., XII, 16). Nec dubitem et si non ab omnibus omnia, tamen a diversis diversa sciri, et ea cognita nonnullis esse, quae etiam minus ipse aut audire aut videre potui. Unde a die nativitatis ejus narrandi initium sumam, ut gratia viri ab incunabulis quae fuerit, agnoscatur»; VSA, 2; PL 14, 29-30.

[9] Cf. Hervé SAVON, op.cit., p. 8.

[10] Relatările sale sunt însă cu atât mai probante, cu cât majoritatea martorilor evenimentelor sunt încă în viaţă la momentul scrierii biografiei : Candidus, Severus, episcopii Felix şi Zenovius. Cf. J.-R. PALANQUE, Saint Ambroise et l’ Empire Romain. Contribution à l’ histoire des rapports de l’ Eglise et de l’ Etat à la fin du quatrième siècle, Paris, 1933, p. 413.

[11] Claudio MORESCHINI, Enrico NORELLI, op.cit., p. 380 ; J.-R. PALANQUE, op.cit., p. 416.

[12] J.-R. PALANQUE, op.cit., p. 416.

[13] Ibidem, p. 430.

[14] PL 14, 51 – 74.

[15] PG 116, 861- 882; cf.  J.-R. PALANQUE, op.cit., p. 431.

[16] Claudio MORESCHINI, Enrico NORELLI, op.cit., p. 347.

[17] J.-R. PALANQUE, op.cit., p. 417.

[18] Ibidem, pp. 417 – 418.

[19] Ibidem, pp. 418 – 424.

[20] Ibidem, p. 425.

This entry was posted in Sfinţi Părinţi and tagged . Bookmark the permalink.

One Response to Analiza izvoarelor vieţii Sfântului Ambrozie

  1. admin says:

    Thank you! I`ll do my best!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>