Prefigurări biblice ale Tainei Sfântului Botez

Anul Sfântului Botez|Luni, 31 Ianuarie 2011

(Articol publicat în „Ziarul Lumina”, Ediţia din data de 31 ianuarie 2011) vezi aici

Pr. dr. Ştefan Zară

Opera Sfântului Ambrozie, în ciuda diversităţii genurilor literare, nu este de fapt decât o continuă predică, iar predica lui nu este altceva decât o neobosită meditaţie (ruminatio – după un cuvânt drag Sfântului Părinte) asupra Sfintei Scripturi. Cu orice ocazie, discursul episcopului de Mediolanum, chiar şi atunci când este cuprins într-un tratat sau într-o scrisoare redactată în liniştea cabinetului său de lucru, este născut din predica sa, ce avea în centrul ei Cuvântul lui Dumnezeu din Sfânta Scriptură.

Pentru Sfântul Ambrozie, Scriptura este ‘Trupul Fiului lui Dumnezeu’, la fel ca Biserica sau Euharistia (Expositio Evangelii Secundum Lucam, VI, 33; PL 15, 1763), astfel Scriptura nu este constituită dintr-o simplă înşiruire de cuvinte, ci cuvinte care au o substanţă a lor: ‘Cuvântul lui Dumnezeu, într-adevăr, este substanţa vitală, cu care se hrăneşte sufletul nostru … şi după care îşi reglează comportamentul ş…ţ. Prin Cuvântul lui Dumnezeu şi sub acţiunea harului Său, sufletul nostru este întărit’ (Expositio Psalmum 118, 7, 7; PL 15, 1350). Extrema densitate a citatelor şi trimiterilor scripturistice din ţesătura prozei ambroziene a frapat pe toţi cititorii săi. Acesta poate este şi obstacolul cel mai mare în lectura scrierilor Sf. Ambrozie, căci noi, cel mai adesea, am pierdut familiaritatea intimă cu textul scripturistic şi înţelegem greşit, cel puţin la prima lectură, necesitatea şi coerenţa compilaţiilor de versete scripturistice, care joacă în scrierile sale un rol mult mai important decât acela de simple testimonia (mărturii). Astfel, Vechiul Testament, ca ‘pedagog către Hristos’ (Galateni 3, 24) oferă o serie de prefigurări, de simboluri ale unor învăţături descoperite în chip deplin ca realităţi abia după întruparea Fiului lui Dumnezeu. În acest sens, Sfântul Ambrozie al Mediolanului acordă o atenţie deosebită prefigurărilor Tainei Botezului în Sfânta Scriptură, expunându-le sistematic, într-o ordine cronologică, în cele două lucrări cunoscute ale sale De mysteriis şi De sacramentis.

Prefigurări în Vechiul Testament

Prima preînchipuire a Botezului o găseşte Sfântul Ambrozie chiar la zidirea lumii, în primele versete ale Facerii, unde se spune: ‘Duhul Domnului Se purta pe deasupra apelor’ (Facerea 1, 2) – acestea fiind o icoană a apei de mai târziu a Botezului creştin.

A doua preînchipuire a Botezului este apa potopului, prin care Dumnezeu a curăţit lumea de păcate: ‘Apa este, aşadar, cea în care se scufundă trupul. Ca să se spele tot păcatul trupesc. Se îngroapă în ea toată fărădelegea. Lemnul este cel pe care a fost răstignit Domnul Iisus, când a pătimit pentru noi. Porumbelul este acela sub al cărui chip a coborât Duhul Sfânt, după cum ai învăţat din Noul Testament, şi El îţi insuflă pacea sufletului, liniştea minţii. Corbul este chipul păcatului, care se duce şi nu se mai întoarce dacă se va păstra şi în tine paza şi icoana dreptăţii’ (De mysteriis III, 11, în PSB, vol. 53, p. 12.); ‘Oare, potopul nu este ca şi Botezul, prin care toate păcatele se îneacă şi numai cugetul celui drept şi harul reînviază?’ (De Sacramentis II, I, 1).

A treia preînchipuire vetotestamentară a Botezului o reprezintă trecerea evreilor prin Marea Roşie, fiind astfel eliberaţi din robia egipteană: ‘Bagi de seamă că şi în acea trecere a evreilor prin Marea Roşie, în care egiptenii au pierit, iar evreii au scăpat, a fost anticipată încă de pe atunci închipuirea Sfântului Botez. Căci, ce altceva învăţăm zilnic în această taină, decât că vina este luată de ape şi că greşeala se şterge cu ele, însă evlavia şi nevinovăţia rămân pururi ocrotite?’ (De Mysteriis, III, 12, în PSB, vol. 53, p. 12).

Un al patrulea simbol anticipativ al Botezului creştin îl vede Sfântul Ambrozie într-o minune săvârşită de Moise, în timpul traversării pustiului până în Canaan, şi anume la Merra, unde evreii întâlnesc un izvor de apă amară, pe care Moise îl preface în apă bună de băut: ‘Moise a aruncat un lemn în ea şi s-a făcut dulce. Fireşte, fără semnul Crucii Domnului apa nu era de niciun folos pentru mântuirea ce avea să vie: dar după ce a fost sfinţită prin taina Crucii mântuitoare, atunci a devenit bună pentru baia duhovnicească şi pentru paharul mântuirii. Aşadar, precum Moise, adică proorocul, a aruncat lemnul în acel izvor, tot aşa preotul aruncă în această fântână baptismală semnul Crucii Domnului şi apa se face dulce (potrivită) pentru har’ (De Mysteriis, III, 14, p. 12).

Un alt simbol al Botezului creştin este, după Sfântul Ambrozie, curăţirea de lepră a lui Naaman Sirianul, prin afundarea lui în apele Iordanului, după îndemnul proorocului Elisei: ‘Şi fiind curăţit din aceasta, a înţeles că faptul de a se curăţi cineva nu stă în puterea apelor, ci a Harului’ (De Mysteriis, III, 17, p. 13.).
Un al şaselea simbol al Botezului în Vechiul Testament, îl vede Sfântul Ambrozie într-o minune săvârşită de proorocul Elisei, care mergând pe malul râului Iordan spre a tăia lemne, unul din fiii proorocului scapă fierul securii în apă; atunci proorocul Elisei a tăiat o bucată de lemn, pe care aruncând-o în apă, fierul a ieşit la suprafaţă, putând fi astfel recuperat: ‘Vezi, aşadar, că prin Crucea lui Hristos se ridică neputinţa tuturor oamenilor’ (De Sacramentis, II, IV, 11; Cf. De Mysteriis, IX, 51, în PSB, vol. 53, pp. 22 – 23.).

Prefigurări în Noul Testament

În Noul Testament, înainte de a fi instituit Botezul, el este prefigurat de Botezul Domnului în Iordan de către Ioan: ‘Aşadar, de ce a coborât Hristos (la apa Iordanului), dacă nu ca să se curăţească trupul acesta, trupul pe care l-a luat după firea noastră? Căci Hristos, Care nu a făcut păcat, nu avea trebuinţă să-şi spele păcatele; dar avem trebuinţă noi, care suntem supuşi păcatului. Aşadar, dacă Botezul s-a dat pentru noi, pentru noi s-a făcut chipul lui, ni s-a pus înainte o formă a credinţei noastre’ (De Sacramentis I, V, 16); ‘Cel ce avea să boteze cu Duh Sfânt şi cu foc, a făcut cunoscută de mai înainte, prin Ioan, Taina Botezului (Matei III, 11)’ (Despre pocăinţă, I, 8,).

O ultimă prefigurare a Botezului creştin o vede Sfântul Ambrozie în minunea vindecării slăbănogului de la lacul Vitezda (Ioan 5, 2): ‘Aşadar, şi acea scăldătoare a fost o preînchipuire, ca să crezi că în această apă (a Botezului) coboară puterea dumnezeiască’ (De Mysteriis, IV, 23, în PSB, vol. 53, p. 14).

Toate aceste prefigurări scripturistice ale Botezului s-au împlinit în Botezul ‘cu Duh Sfânt şi cu foc’ (Matei 3, 11) adus de Mântuitorul Iisus Hristos, ‘prin a Cărui venire să nu mai însănătoşească umbra doar pe unul, ci adevărul pe toţi’ (De mysteriis IV, 24, în PSB, vol. 53, p. 14).

This entry was posted in Sfinţi Părinţi and tagged , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>